Toracocenteză
(puncție pleurală)

Când este necesară toracocenteza

Lichidul pleural (pleurezia sau revărsatul pleural) poate apărea în insuficiența cardiacă, pneumonie, cancer, embolie pulmonară, boli hepatice sau renale ori după operații și traumatisme. Puncția se recomandă când cauza nu este clară, când se suspectează o infecție sau o boală malignă și când lichidul produce lipsă de aer.

Cum se desfășoară procedura

• stați așezat, ușor aplecat în față, cu brațele sprijinite;
• locul puncției se alege cu ajutorul ecografiei – ghidul British Thoracic Society (2023) recomandă ghidajul ecografic, care crește siguranța;
• pielea se dezinfectează și se face anestezie locală;
• se introduce un ac fin sau un cateter subțire între coaste și se extrage lichidul;
• la final se aplică un pansament.
În timpul evacuării puteți simți presiune sau puțină tuse. Spuneți imediat dacă apare durere în piept, tuse persistentă sau amețeală – atunci procedura se oprește.

Cum vă pregătiți

De obicei nu este nevoie să veniți nemâncat, dar urmați indicațiile primite la programare. Medicul verifică înainte analizele de coagulare și medicamentele pe care le luați. După puncție, rămâneți sub supraveghere o perioadă scurtă; dacă apar lipsă de aer, durere în piept sau tuse persistentă, se face o ecografie sau o radiografie de control. Majoritatea pacienților pleacă acasă în aceeași zi, dacă boala de bază nu impune internarea, și își reiau activitățile ușoare a doua zi.

Cât lichid se scoate

Pentru diagnostic sunt suficienți câțiva zeci de mililitri. Când scopul este ușurarea respirației, se evacuează mai mult, dar volumul într-o singură ședință se limitează – de obicei la aproximativ 1–1,5 litri – și procedura se oprește dacă apar simptome, pentru a reduce riscul de edem pulmonar de reexpansiune.

Ce se analizează în lichidul pleural

Aspectul lichidului, proteinele, LDH-ul, glucoza și pH-ul arată dacă este un transudat sau un exsudat (criteriile Light). Se fac și examen citologic (celule maligne) și culturi pentru infecții. Rezultatele, împreună cu CT-ul toracic, orientează diagnosticul și tratamentul.

Riscuri posibile

Complicațiile sunt rare când procedura este ghidată ecografic: pneumotorax, sângerare, infecție, durere la locul puncției, reacție vasovagală (amețeală, leșin) și, rar, edem pulmonar de reexpansiune. Anunțați medicul dacă luați anticoagulante sau antiagregante – unele trebuie oprite temporar, la indicația medicului.

Dacă lichidul revine

Când revărsatul se reface repede, mai ales în pleurezia malignă sau în infecții (empiem), pot fi necesare: drenaj toracic, pleurodeză (lipirea pleurelor pentru a preveni refacerea lichidului), cateter pleural tunelizat sau toracoscopie (VATS) cu biopsie pleurală, atunci când cauza rămâne neclară.

Ce aduceți la consultație

• radiografia, ecografia sau CT-ul toracic (imaginile, nu doar raportul);
• analizele recente, inclusiv testele de coagulare;
• lista medicamentelor, mai ales anticoagulantele;
• rezultatele puncțiilor anterioare, dacă există.

Citiți și: Pleurezie (lichid la plămâni) · Pleurezia malignă · Dren toracic: cât se ține

Informațiile au caracter educativ și nu înlocuiesc consultația medicală. Autor: Dr. Ruslan Șcarăbnîi, medic specialist chirurgie toracică, Spitalul Gral OncoFort, București. Surse: Roberts M.E. et al., British Thoracic Society Guideline for pleural disease (Thorax 2023;78(Suppl 3):s1–s42). Ultima actualizare: 7 noiembrie 2026.