Intubația și ventilarea pacientului sunt două proceduri importante în timpul intervențiilor de chirurgie. Acestea permit accesul chirurgului la zona de interes fără a fi afectată respirația pacientului și asigură o oxigenare adecvată a acestuia pe durata intervenției chirurgicale. Procesul de intubație începe prin administrarea de anestezie generală pacientului. După ce pacientul este inconștient și relaxat muscular, se introduce un tub endotraheal prin gura sau nas, până la nivelul traheei.

Acest tub are două funcții principale: de a permite ventilația mecanică și de a proteja căile respiratorii de aspirarea fluidelor sau materialelor care pot fi introduse în timpul intervenției chirurgicale.

Ventilația mecanică se realizează prin intermediul unui ventilator, care pompează aer în plămâni cu presiune controlată. Parametrii ventilatorului sunt ajustați în funcție de nevoile fiecărui pacient, pentru a se asigura o oxigenare adecvată a sângelui și o eliminare eficientă a dioxidului de carbon.

În timpul intervenției chirurgicale, ventilarea pacientului este monitorizată continuu, iar parametrii ventilatorului sunt ajustați în funcție de schimbările survenite în funcție de evoluția intervenției.

După finalizarea intervenției chirurgicale, pacientul este trezit și tubul endotraheal este îndepărtat. În funcție de nevoile individuale ale pacientului, acesta poate fi transferat într-un salon de terapie intensivă sau într-un salon obișnuit pentru monitorizare și recuperare postoperatorie.

Mai sus a fost prezentată pașii clasici, dar acum o să prezint pașii specifici pentru chirurgie toracică:

Intubația selectivă reprezintă un procedeu de intubare a pacientului, în care tubul endotraheal este plasat selectiv într-un bronh principal pentru a izola ventilarea unei zone specifice a plămânului. Această procedură poate fi utilizată în intervențiile de chirurgie toracică, unde este necesară izolarea plămânului afectat sau a unei zone anatomic specific.

Există două metode principale de intubare selectivă: metoda cu un singur lumen și metoda cu două lumeni.

Metoda cu un singur lumen implică plasarea unui tub endotraheal standard în trahee, urmată de poziționarea acestuia astfel încât să se obstrucționeze unul dintre bronhii principali, în timp ce celălalt bronh rămâne liber pentru ventilarea plămânului neafectat. Acest lucru se realizează prin plasarea tubului endotraheal în poziție laterală, astfel încât să obstrucționeze bronhul principal corespunzător plămânului afectat. Metoda cu două lumeni implică plasarea unui tub endotraheal special, cu două lumeni. Unul dintre lumeni este plasat în bronhul principal corespunzător plămânului afectat, iar celălalt lumen este plasat în bronhul principal corespunzător plămânului neafectat. Această metodă este mai precisă și mai controlabilă decât metoda cu un singur lumen, deoarece permite o ventilație independentă a fiecărui plămân și poate fi utilizată și în cazul intervențiilor chirurgicale bilaterale.

Intubația selectivă poate fi utilă în intervențiile chirurgicale toracice, în special în cazul rezecțiilor pulmonare, care necesită izolarea plămânului afectat. De asemenea, poate fi utilizată și în cazul bolilor pulmonare unilaterale, cum ar fi pneumotoraxul sau cancerul pulmonar.

Este important să se menționeze că intubația selectivă este o procedură complexă și trebuie efectuată de personal medical specializat și instruit în acest sens, deoarece poate apărea o serie de complicații, precum obstrucționarea nepotrivită a unui bronh sau insuficiența ventilatorie.