Pleurezia malignă (revărsatul pleural malign) înseamnă acumularea de lichid în cavitatea pleurală – spațiul dintre plămân și peretele toracic – din cauza unui cancer care a ajuns la pleură. Este o complicație frecventă în oncologie: doar în Europa și Statele Unite sunt afectate peste 750.000 de persoane în fiecare an. Cele mai frecvente cauze sunt cancerul pulmonar și cancerul mamar, urmate de limfoame, cancerul ovarian, cancerele digestive și mezoteliomul pleural (asociat expunerii la azbest).
Prezența celulelor maligne în pleură înseamnă, de regulă, o boală avansată (în cancerul pulmonar corespunde stadiului IV). Asta nu înseamnă că pacientul nu poate fi ajutat: scopul tratamentului este ca respirația să devină mai ușoară, iar pacientul să petreacă cât mai puțin timp în spital.
Cum se manifestă?
Principalul simptom este dificultatea de respirație (dispneea), care se agravează pe măsură ce lichidul se acumulează. Alte manifestări pot fi tusea seacă, senzația de apăsare sau durerea toracică, oboseala și scăderea poftei de mâncare. Pot apărea și semnele generale ale cancerului: scădere în greutate, transpirații, slăbiciune.
Revărsate mici: adesea nu dau simptome și sunt descoperite pe CT.
Revărsate mari: dispnee la efort sau chiar în repaus, tuse, imposibilitatea de a sta culcat pe partea sănătoasă.
La examinare, medicul poate găsi matitate la percuție (curba Damoiseau) și murmur vezicular diminuat sau absent pe partea afectată.
Pleurezie malignă sau pleurezie „paramalignă”?
Pleurezia malignă propriu-zisă: celulele tumorale sunt prezente pe pleură și sunt găsite în lichid (citologie) sau în biopsia pleurală.
Pleurezia paramalignă: pacientul are cancer, dar lichidul apare indirect – prin blocarea drenajului limfatic, obstrucția unei bronhii cu colabarea plămânului, după radioterapie, embolie pulmonară sau hipoalbuminemie – fără celule maligne în pleură. Diferența contează: tratamentul și stadializarea sunt diferite.
Cum se pune diagnosticul?
Radiografia și CT-ul toracic arată lichidul și, adesea, cauza (tumoră pulmonară, noduli pleurali, ganglioni măriți).
Ecografia toracică confirmă lichidul, arată dacă este compartimentat și ghidează puncția. Ghidurile internaționale recomandă ca intervențiile pleurale să fie făcute sub ghidaj ecografic.
Toracocenteza (puncția pleurală): lichidul este analizat biochimic și citologic. Citologia nu găsește întotdeauna celulele maligne, așa că un rezultat negativ nu exclude cancerul.
Biopsia pleurală – ghidată CT/ecografic sau prin toracoscopie (VATS) – este standardul pentru diagnostic. Ea oferă și țesut pentru testele moleculare (EGFR, ALK, PD-L1 etc.), de care depinde tratamentul oncologic modern.
Ce înseamnă pentru prognostic?
Supraviețuirea variază mult de la un pacient la altul. Scorul LENT, validat pe cohorte internaționale, combină LDH-ul din lichidul pleural, starea generală a pacientului (ECOG), raportul neutrofile/limfocite și tipul tumorii. În studiul care l-a validat, supraviețuirea mediană a fost de aproximativ 319 zile la pacienții cu risc scăzut, 130 de zile la cei cu risc moderat și 44 de zile la cei cu risc crescut. Scorul ajută echipa să aleagă procedura potrivită: la un pacient cu speranță de viață scurtă se preferă intervenția cea mai simplă, cu cât mai puține zile de spitalizare.
Tratament: ce opțiuni există
Tratamentul nu se decide doar după radiografie. Contează simptomele, dacă plămânul se reexpansionează după evacuarea lichidului, starea generală, prognosticul și preferințele pacientului. Recomandările principale ale ghidurilor (ATS/STS/STR 2018, ERS/EACTS 2018, BTS 2023) sunt:
Pleurezia fără simptome nu necesită, de regulă, intervenție pleurală, ci doar urmărire.
Toracocenteza evacuatorie (scoaterea unui volum mare de lichid) ameliorează rapid respirația și arată dacă plămânul se reexpansionează. Dacă lichidul revine repede, se trece la o soluție definitivă.
Pleurodeza cu talc: talcul steril (de regulă 4 g) introdus în pleură produce o inflamație controlată care „lipește” plămânul de peretele toracic și împiedică refacerea lichidului. Se poate face prin drenul toracic (talc „slurry”) sau în timpul toracoscopiei (talc „poudrage”). În studiul randomizat TAPPS (330 de pacienți), rata de eșec la 90 de zile a fost similară: 22% pentru poudrage și 24% pentru slurry.
Cateterul pleural tunelizat (cateter permanent, de tip PleurX): un tub subțire, montat ambulatoriu, prin care lichidul se drenează acasă, de pacient sau de familie. În studiul TIME2, cateterul a ameliorat dispneea la fel de bine ca pleurodeza cu talc, iar internarea inițială a fost mai scurtă (mediana de 0 zile, față de 4 zile). În studiul AMPLE, pacienții cu cateter au petrecut mai puține zile în spital în restul vieții (mediana de 10 zile, față de 12 zile).
Drenajul zilnic pe cateter crește șansa ca pleura să se „lipească” singură. În studiul AMPLE-2, la 60 de zile, pleurodeza spontană a apărut la 37% dintre pacienții cu drenaj zilnic, față de 11% la cei drenați doar la nevoie.
Talc administrat prin cateter, ambulatoriu: în studiul IPC-PLUS, pleurodeza a reușit la 43% dintre pacienți, față de 23% cu cateterul singur.
Plămânul „încarcerat” (nu se reexpansionează din cauza unei coji fibroase sau a unei bronhii obstruate): talcul nu poate lipi pleura, așa că se recomandă cateterul tunelizat.
Șuntul pleuro-peritoneal (de tip Denver) este folosit astăzi foarte rar.
Tratamentul cancerului care a produs lichidul
În paralel, medicul oncolog tratează boala de bază: chimioterapie (de exemplu în limfoame, cancerul pulmonar cu celule mici sau cancerul mamar), hormonoterapie (cancerul mamar cu receptori hormonali), terapii țintite și imunoterapie (în funcție de mutațiile tumorii) sau radioterapie. Unele tumori răspund bine, iar lichidul se poate reduce. Totuși, declarația ERS/EACTS arată că nu există dovezi ca tratamentul oncologic să înlocuiască drenajul la pacientul care are dispnee: când lichidul dă simptome, se tratează și local.
În mezoteliomul pleural, indicația de chirurgie (pleurectomie/decorticare) se stabilește în comisia multidisciplinară, la pacienți atent selecționați.
Riscuri și complicații
Fără tratament: dispnee progresivă, limitarea activității, internări repetate pentru puncții.
După pleurodeză: durere toracică și febră în primele zile, eșec al pleurodezei (aproximativ unul din patru-cinci pacienți în studiile citate).
Cu cateter tunelizat: infecție pleurală sau la locul de inserție, blocarea cateterului. Infecția se tratează de regulă cu antibiotice, fără scoaterea cateterului.
După evacuarea rapidă a unui volum mare: tuse și senzație de presiune toracică. Rar apare edemul pulmonar de reexpansiune, motiv pentru care evacuarea se oprește dacă apar simptome.
Când să vă adresați medicului
Dacă aveți (sau ați avut) un cancer și observați că respirați tot mai greu, că nu mai puteți urca scările ca înainte sau că nu puteți dormi decât sprijinit pe perne, cereți o evaluare. Uneori este suficientă o ecografie toracică pentru a vedea dacă s-a acumulat lichid. Dispneea bruscă și severă, durerea toracică intensă sau febra mare la un pacient cu cateter pleural sunt motive de prezentare de urgență.
Concluzie
Pleurezia malignă este o complicație serioasă, dar simptomele pot fi controlate eficient. Puncția evacuatorie, pleurodeza cu talc și cateterul pleural tunelizat sunt opțiuni dovedite prin studii randomizate. Alegerea se face individual, în echipă: medicul oncolog, pneumologul și chirurgul toracic, împreună cu pacientul.
Bibliografie
Roberts ME, et al. British Thoracic Society Guideline for pleural disease. Thorax. 2023;78(11):1143-1156. doi:10.1136/thorax-2023-220304
Bibby AC, et al. ERS/EACTS statement on the management of malignant pleural effusions. Eur Respir J. 2018;52(1):1800349. doi:10.1183/13993003.00349-2018
Feller-Kopman DJ, et al. Management of Malignant Pleural Effusions. An Official ATS/STS/STR Clinical Practice Guideline. Am J Respir Crit Care Med. 2018;198(7):839-849. doi:10.1164/rccm.201807-1415ST
Clive AO, et al. Predicting survival in malignant pleural effusion: development and validation of the LENT prognostic score. Thorax. 2014;69:1098-1104. doi:10.1136/thoraxjnl-2014-205285
Davies HE, et al. Indwelling pleural catheter vs chest tube and talc pleurodesis for relieving dyspnea (TIME2). JAMA. 2012;307:2383-2389. doi:10.1001/jama.2012.5535
Thomas R, et al. Indwelling pleural catheter vs talc pleurodesis on hospitalization days (AMPLE). JAMA. 2017;318:1903-1912. doi:10.1001/jama.2017.17426
Muruganandan S, et al. Aggressive versus symptom-guided drainage via indwelling pleural catheters (AMPLE-2). Lancet Respir Med. 2018;6(9):671-680. doi:10.1016/S2213-2600(18)30288-1
Bhatnagar R, et al. Outpatient talc administration by indwelling pleural catheter for malignant effusion (IPC-PLUS). N Engl J Med. 2018;378:1313-1322. doi:10.1056/NEJMoa1716883
Bhatnagar R, et al. Thoracoscopic talc poudrage vs talc slurry via chest tube (TAPPS). JAMA. 2020;323:60-69. doi:10.1001/jama.2019.19997
Articol revizuit de Dr. Ruslan Șcarăbnîi, medic specialist chirurgie toracică, Spitalul Gral OncoFort, București. Ultima actualizare: noiembrie 2026. Informațiile au caracter educativ și nu înlocuiesc consultul medical.
👉 Aveți lichid la plămâni? Aflați cum se face toracocenteza (puncția pleurală) – pregătire, durată, riscuri și ce urmează dacă lichidul revine. Programări la Spitalul Gral OncoFort, București: 0748 313 803.