Vă prezint un caz rar întâlnit, o pacientă în vârstă de 74 ani, cunoscută în antecedente cu:
- Obezitate grad II
- Hipertensiune pulmonara
- Fibrilatie atriala
- Insuficienta cardiaca cronica
- Disfunctie ventilatorie obstructiv severa
🎞️ La examenul CT( poze atașate) se ridică suspiciunea de traheobronhomalacie, care a necesitat confirmarea prin examen bronhoscopic (video atașat în comentarii). Pacienta nu se cunoaște cu traumatisme sau boli inflamatorii cronice. Aceasta patologie cel mai frecvent se întâlnește la copiii și rar la maturi.
🫁 Traheobronhomalacia (TBM) este o condiţie patologică particulară în care traheea se colabează cu uşurinţă, din cauza scăderii rezistenţei mecanice a structurii anatomice (prin diminuarea sau chiar atrofierea fibrelor elastice longitudinale din porţiunea membranoasă sau prin alterarea structurii cartilaginoase).
Există două forme ale acestei afecțiuni:
➡️ primară (congenitală, rezultată cauzelor genetice)
➡️secundară (dobândită – dezvoltată în principal după diferite accidente habituale sau după o inflamație cronică).
Defectul structural se poate regăsi şi la nivelul bronşiilor primare (traheobronhomalacie), iar rarisim poate fi localizat strict la nivel bronşic, atât unilateral, cât şi bilateral (bronhomalacie).
Cazurile diangnosticate la adult fac parte din formele dobândite; cele mai multe forme congenitale (cu excepţia unor forme mai puţin severe de policondrită sau de condromalacie) nu supravieţuiesc până la vârsta adultă.
Manifestările clinice sunt nespecifice, în principal se manifestă prin stridor şi tuse, cauzate de colapsul căilor respiratorii în timpul creşterii fluxului de aer, la copil în situaţii precum tusea, plânsul, hrănirea, iar la adult în timpul efortului.
❗️ „Standardul de aur” în diagnosticul traheomalaciei este bronhoscopia. Se consideră că o diminuare în expir cu 50-70% a lumenului căilor aeriene constituie un criteriu obiectiv de diagnostic.
Rezecția și reconstrucția de trahee și bronhie poate fi recomandată pacienților cu TBM în focare limitate.
Tratamentul pentru pacientul cu traheobronhomalacie până la cel chirurgical, care să poate interfera cu activitățile zilnice ar fi presiunea pozitivă continuă a căilor respiratorii (CPAP) și traheostomia (utilizată ca ultimă soluție, dar care uneori poate agrava evoluția traheobronhomalaciei).
Tratamentul endoscopic se adresează doar unor cazuri selecţionate şi constă în tehnici de consolidare directă a peretelui traheal prin utilizarea de stenturi.